- ortomán
- adj. m., pl. ortománi; f. sg. ortománã, pl. ortománe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ortomán
Look at other dictionaries:
ortoman — ORTOMÁN, Ă, ortomani, e, adj. (Mai ales în poezia pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (în turme). 2. (Despre haiduci) Chipeş, viteaz, mândru; ortomănos. 3. (Despre cai) Care aleargă bine; sprinten, focos. [var.: iortomán, ă,… … Dicționar Român
ortomănesc — ORTOMĂNÉSC, EÁSCĂ, ortomăneşti, adj. (În poezia pop.) De ortoman, haiducesc. [var.: iortomănésc, eáscă, iortomăneşti adj.] – Ortoman + suf. esc. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ORTOMĂNÉSC adj. v. haiducesc … Dicționar Român
ortomăneşte — ORTOMĂNÉŞTE adv. (În poezia pop.) Cu curaj, voiniceşte. [var.: iortomănéşte adv.] – Ortoman + suf. eşte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ortomănéşte adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
ortomănos — ORTOMĂNÓS, OÁSĂ, ortomănoşi, oase, adj. (În poezia pop.) Ortoman (2). – Ortoman + suf. os. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ortomănós adj. m., pl. ortomănóşi; f. sg … Dicționar Român
iortoman — IORTOMÁN, Ă, adj. v. ortoman. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 iortomán, iortománi, s.m. (înv.; despre haiduci) voinic, viteaz. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
iute — IÚTE, iuţi, adj. 1. Care acţionează sau reacţionează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat,… … Dicționar Român
sprinten — SPRÍNTEN, Ă, sprinteni, e, adj. (Despre fiinţe; adesea adverbial) Care se mişcă repede şi cu uşurinţă; vioi, iute; (despre mişcări, acţiuni ale fiinţelor) care arată vioiciune, iuţeală. ♢ expr. Sprinten la minte = inteligent, deştept. ♦ fig.… … Dicționar Român
